Povești de succes

Mai jos puteți citi câteva interviuri interesante despre importanța mentorilor în viața fiecăruia dintre noi. Cu toții am rezolvat o problemă, am făcut un pas către necunoscut, am devenit mai curajoși  sau am luat decizii care ne-au schimbat viața în urma unui sfat primit de la o altă persoană.

CRISTINA POPA

 

 

 

 

1.Spune-ne câteva cuvinte despre tine: cu ce te ocupi în prezent, care sunt pasiunile tale, ce te face să zâmbești, genul de lucruri care să ne dea o imagine cât mai clară despre cine este în viața de zi cu zi mentorul Cristina Popa.

În momentul de faţă sunt arhitect și inginer construcţii civile în cadrul propriei firme. Este dificil, dar frumos. Zi de zi trebuie să fac alegeri dintre cele mai diverse şi aceasta m-a ajutat să devin organizată şi cu iniţiativă, dar mai ales responsabilă (orice decizie neinspirată se plăteşte, uneori şi la propriu). :)Un mare avantaj constă în cunoaşterea unor oameni foarte diferiţi ca background social, educaţional, financiar. Deşi este foarte solicitant şi uneori mi se pare că sunt mai mult psiholog decât architect sau inginer, merită efortul fiindcă pot alcătui o viziune de ansamblu privind profesiile mele, societatea şi interacţiunea dintre acestea.

Sunt interesată de literatură şi artă în “all shapes and sizes”. Am norocul de a avea în proximitatea mea câţiva oameni talentaţi care mi-au îmbogăţit viaţa şi pe care vreau să-i fac “vizibili” şi celorlalţi. Este incredibil uneori cât de mult te poate schimba în bine o pictură, o fotografie sau o lectură profundă.

În principiu, în fiecare zi mă împart între a fi cerebrală în cadrul profesiilor şi a fi visătoare în afara acestora, iar rezultatele sunt bune mai ales dacă nu inversez cele două abordări. 🙂

2. Cum ți-a venit ideea să te implici într-un program de mentorat?

Aici marele merit aparţine prietenei mele, Raluca Florea, membru GRASP. Ea este cea care mi-a vorbit despre mentorship, despre ceea ce presupune iar eu am percutat rapid fiindca mi s-a părut o idee foarte bună care poate duce la rezultate palpabile. În ceea ce mă priveşte am resimţit acut lipsa unui îndrumător în viaţa profesională, mai ales la începutul acesteia şi am realizat că în momentul de faţă tot mai mulţi tineri se confruntă cu aceeaşi problemă. Din punctul meu de vedere acest program ar trebui să devină permanent, să fie extins şi promovat din ce în ce mai mult.

3. La rândul tău ai avut parte până acum de îndrumarea unui mentor, o persoană care să-ți fi marcat în vreun fel sau altul parcursul profesional sau personal?

Din perspectivă profesională din păcate nu pot spune că a existat un “role model” după care să-mi trasez sau ajustez traiectoria. Desigur, au fost persoane care punctual mi-au oferit sfaturi, mi-au împărtăşit din experienţele lor, dar fără interacţiune personalizată.

În ceea ce priveşte viaţa personală, două cadre didactice din liceu au avut impact: d-na Lupu, profesoara de limbă şi literatură română şi d-nul Buturugă, profesorul de matematică. Prima fiindcă mi-a trezit interesul pentru beletristică eu provenind dintr-un mediu “real”, cel de-al doilea fiindcă m-a ajutat să-mi structurez modul de a gândi. Deşi foarte diferiţi ca atitudine cei doi profesori m-au ajutat să devin o persoană open-minded “cu capul în nori dar cu picioarele pe pământ”.

4. Dacă ai avea ocazia în acest moment să interacționezi cu o mare personalitate, care ar fi aceea și de ce?

Este cea mai dificilă dintre întrebări. Foarte greu de ales o singură mare personalitate cu care aş dori să interacţionez – oscilez între Einstein şi Dali. Pentru mine aceştia reprezintă două forme foarte diferite ale aceluiaşi concept – „there is more than meets the eye”. Dintre toţi oamenii geniali cei doi au forţat cel mai mult graniţele imaginaţiei…evident este o părere subiectivă. Dar indiferent că este vorba de formule fizice sau picturi suprarealiste chiar aş vrea să aflu adevărul din „culisele” acestora.

5. Care este cel mai mare vis al tău?

Generic spus, ceea ce ne dorim majoritatea…to make a difference. La nivel concret mi-aş dori ca firma mea să ajungă un reper pozitiv şi de anvergură în domeniile în care activez şi mai mult de atât, pe parcurs, să se transforme într-o „pepinieră” de oameni “compleţi”. Cu alte cuvinte, să devină rampă de lansare pentru cei ambiţioşi, performanţi, integri şi care sunt dispuşi să ajute, să îndrume la rândul lor pe cei aflaţi la început din punct de vedere profesional. Cred că dincolo de mângâierea propriului orgoliu, de vanitatea satisfăcută că suntem părtaşi la ceva important, printr-o astfel de abordare, în timp, s-ar ajunge la o “însănătoşire” a societăţii noastre.